SCRIITOR SI CERSETOR

Stiu, stiu, nu este o noua carte sau o noua piesa de teatru, ci este o noua experienta de viata prin care am fost nevoit sa trec. De cand cochetez cu ale scrisului am cunoscut pe cineva care sa hotarat sa ma ajute sa castig si ceva banuti din ceea ce scriu. Ne-am intalnit la Brasov, am discutat si tot am discutat, dupa care m-am apucat de treaba, a fost o provocare la care am raspuns fara nicio ezitare. Am vrut sa o vad cum este sa scrii "oficial" ca sa zic asa, si am vazut. Este frumos cand scrii si starnesti reactii ale cititorilor, unii se leaga de gramatica, altii de subiecte total opuse materialului scris iar altii te apreciaza. Toate bune si frumoase pana cand ajungi sa scrii si sa tot scrii frate, pana cand din simplu scriitoras devii in toata regula cersator al propriei munci. Detest oamenii grebla care nu fac altceva decat sa ceara de la oamenii roaba, fara a da rasplata celor ce au muncit. Imi vine sa urlu cand vad astfel de oameni care aparent se dau ca sunt oi, cand de fapt sunt lupi sau mai pe sleau profitatori. Profita de situatia materiala, financiara sau intelectuala a celorlati ca o constrangere astfel incat doar ei sa beneficieze nu si cel ce a muncit. 
Eu sunt omul care spun NU foarte rar, imi place sa ajut daca pot pe oricine, oricand si cand sunt solicitat. Cand mi se cere ceva, raspund prompt iar cand eu ajung sa cer ceva mi se raspunde cu intarziere, avand o motivatie fara credibilitate. Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa fiu cersetor al propriei munci. Mi se intampla de mult si de multe ori. Atunci cand ma implic in orice, ma implic cu trup si suflet, iar eu consider ca trebuie sa primesc daca nu cu trup si suflet macar din bunul simt. Insa cand vine vorba de bani, bunul simt lipseste cu desavarsire, fara exagerare. Cand ma confrunt cu astfel de situatii in mine are loc cel mai mare uragan de furie, insa ma linistesc pentru ca stiu ca daca ma enervez nu-mi fac rau decat mie. Furia este fireasca atunci cand o stapanesti dar este anormala atunci cand te stapaneste. Cunosc oarecum persoana si stiu ca starea mea agitata nu ar fi decat un motiv de ras, asa ca mai bine scriitor si cersetor decat razbunator si un om fara scrupule. Asa se intampla cu oamenii care aleg calea ratiunii si atitudinii pasnice. Oamenii cu o atitudine profitatoare sunt oamenii care duc mai departe drama familiei lor. Fiecare om are o drama, insa diferenta intre oameni, o face atitudinea acestuia in fata dramei. Nu am facut in viata mea un rau sau nu as face, pentru ca stiu cum este sa ti se faca rau fara vre-un motiv.

A fi om depinde de fiecare, insa atunci cand ai sansa sa faci un bine si iei decizia de a face rau acelei persoane, pe care pana la urma urmei, tu ai abordat-o, nu demonstreaza decat slabiciunea si frica cu care te lupti in interiorul tau. Din aceasta experienta am invatat sa fiu mai responsabil, sa vad dincolo de atitudine si sa-mi gasesc echilibru interior astfel incat sa nu raman afectat. Conteaza ca din fiecare drama prin care trecem, noi sa stapanim situatia ci nu invers.