URA SAU DORINTA?

Am simtit nevoia sa ies in oras cu un bun prieten, ne plimbam, povestim despre ce am mai facut eu si el si in drum spre casa m-am suit intr-un trolebuz. Ma asez in spate de tot si ma uit la chipurile oamenilor, fie ca sunt copii, tineri sau adulti. Toti parca duc aceiasi povara a grijilor si a gandurilor ce-i stapanesc, mai putin copiii care sunt distinsi de lumea aceasta prin zambetul lor. Zambetul starneste zambet. Am simtit acest lucru, este un limbaj ce nu poate fi tradus decat prin a raspunde unui zambet, tot printr-un zambet. La urmatoare statie se urca vreo 5 persoane de etnie rroma , printre acestia se aflau si copii, cel mai mic avea vreo 3 anisori, cred. Manutele lui erau murdare si imbracat colorat, chipul lui radia o fericire interioara ce se simtea prin zambetul sau si prin ochii lui ca doua margele negre. Mi-a placut sa-l privesc cat timp am stat in spatele trolebuzului si ne jucam prin priviri. Un copil nu are cum sa-ti starneasca ura.
Este imposibil sa urasti un copil, oricat de urat sau orice ti-ar face. Este un copil. Cu totii am trecut pe unde el acum paseste. Ochii sunt oglinda sufletului, mintii si inimii. Ma uitam cu stupoare la oamenii din trolebuz cum se uitau cu dispret la un copil de etnie, cum in privirile lor se citea ura nejustificata, daca ar fi putut l-ar fi si pocnit. Suntem stapaniti uneori de ganduri  ce nu-si au rostul, de o atitudine ce nu ne apartine. Uram si judecam asa cum la randul nostru am fost urati si judecati. Ducem mai departe cea ce am invatat in familie, scoala si societate. Este adevarat ca noi nu ne nastem cu defecte ca ura, dispretul, prejudecata si etichetarea, ci le dobandim pe parcurs ce crestem prin modul cum suntem perceputi de familie, prieteni si societate. Faptul ca te atinge un copil de etnie, este atat de grav??? De ce suntem atat de rai? De ce ducem mai departe ceea ce nu ne apartine? Indiferent de etnie, nationalitate, cultura sau sex, cu totii suntem oameni ai unei natiuni, ai unei lumi.
Ura nu face nimic altceva decat sa ne epuizeze fortele de a face un bine, lasandu-ne stapaniti de ea, nu facem decat sa ne facem noua rau apoi celor din jurul nostru. Dorinta este sansa de schimba ura in implinirea de a ajuta un om. Ura este ceea ce invatam de la ceilalti, iar dorinta este ceea ce invatam noi de la noi. Alege sa folosesti dorinta de a invinge ura, de a da sansa unui copil sa fie fericit cu adevarat. Deschide-ti inima, mintea si sufletul pentru o viata mmai buna. Invinge-ti ura prin dorinta, dispretul prin iubire, lasitatea prin implicare si prejudecata prin apreciere.
Nu te mai lasa dus de vorbele altora, care nici ei nu stiu de ce urasc, care nu stiu de ce dispretuiesc. Arata ca esti un om vertical, alegand ceea ce te poate ajuta sa faci un bine celor din jurul tau. Ura este teama ce o dobandim cu totii, insa la unii ea se manifesta in diverse forme si in diferite locuri, in care nu-si are locul. Uram pentru ca am uitat sa apreciem sau sa fim apreciati. Dar acesta nu este, tocmai motivul sa ducem mai departe un defect care ne ruineaza. Dorinta ne ajuta sa ne intelegem si sa-i intelegem pe ceilalti astfel incat sa ne implicam in dezvoltarea lor ca oameni.  Ura sau dorinta? Tu alegi ce vrei sa faci cu si prin viata ta. Insa nu uita ca dorinta si ura au aceiasi forta, diferenta dintre ele este ca prin dorinta construiesti iar pri ura ruinezi. Alege ceea ce te reprezinta! Ura te coboara, dorinta te ridica!