URA SAU DORINTA?

Am simtit nevoia sa ies in oras cu un bun prieten, ne plimbam, povestim despre ce am mai facut eu si el si in drum spre casa m-am suit intr-un trolebuz. Ma asez in spate de tot si ma uit la chipurile oamenilor, fie ca sunt copii, tineri sau adulti. Toti parca duc aceiasi povara a grijilor si a gandurilor ce-i stapanesc, mai putin copiii care sunt distinsi de lumea aceasta prin zambetul lor. Zambetul starneste zambet. Am simtit acest lucru, este un limbaj ce nu poate fi tradus decat prin a raspunde unui zambet, tot printr-un zambet. La urmatoare statie se urca vreo 5 persoane de etnie rroma , printre acestia se aflau si copii, cel mai mic avea vreo 3 anisori, cred. Manutele lui erau murdare si imbracat colorat, chipul lui radia o fericire interioara ce se simtea prin zambetul sau si prin ochii lui ca doua margele negre. Mi-a placut sa-l privesc cat timp am stat in spatele trolebuzului si ne jucam prin priviri. Un copil nu are cum sa-ti starneasca ura.
Este imposibil sa urasti un copil, oricat de urat sau orice ti-ar face. Este un copil. Cu totii am trecut pe unde el acum paseste. Ochii sunt oglinda sufletului, mintii si inimii. Ma uitam cu stupoare la oamenii din trolebuz cum se uitau cu dispret la un copil de etnie, cum in privirile lor se citea ura nejustificata, daca ar fi putut l-ar fi si pocnit. Suntem stapaniti uneori de ganduri  ce nu-si au rostul, de o atitudine ce nu ne apartine. Uram si judecam asa cum la randul nostru am fost urati si judecati. Ducem mai departe cea ce am invatat in familie, scoala si societate. Este adevarat ca noi nu ne nastem cu defecte ca ura, dispretul, prejudecata si etichetarea, ci le dobandim pe parcurs ce crestem prin modul cum suntem perceputi de familie, prieteni si societate. Faptul ca te atinge un copil de etnie, este atat de grav??? De ce suntem atat de rai? De ce ducem mai departe ceea ce nu ne apartine? Indiferent de etnie, nationalitate, cultura sau sex, cu totii suntem oameni ai unei natiuni, ai unei lumi.
Ura nu face nimic altceva decat sa ne epuizeze fortele de a face un bine, lasandu-ne stapaniti de ea, nu facem decat sa ne facem noua rau apoi celor din jurul nostru. Dorinta este sansa de schimba ura in implinirea de a ajuta un om. Ura este ceea ce invatam de la ceilalti, iar dorinta este ceea ce invatam noi de la noi. Alege sa folosesti dorinta de a invinge ura, de a da sansa unui copil sa fie fericit cu adevarat. Deschide-ti inima, mintea si sufletul pentru o viata mmai buna. Invinge-ti ura prin dorinta, dispretul prin iubire, lasitatea prin implicare si prejudecata prin apreciere.
Nu te mai lasa dus de vorbele altora, care nici ei nu stiu de ce urasc, care nu stiu de ce dispretuiesc. Arata ca esti un om vertical, alegand ceea ce te poate ajuta sa faci un bine celor din jurul tau. Ura este teama ce o dobandim cu totii, insa la unii ea se manifesta in diverse forme si in diferite locuri, in care nu-si are locul. Uram pentru ca am uitat sa apreciem sau sa fim apreciati. Dar acesta nu este, tocmai motivul sa ducem mai departe un defect care ne ruineaza. Dorinta ne ajuta sa ne intelegem si sa-i intelegem pe ceilalti astfel incat sa ne implicam in dezvoltarea lor ca oameni.  Ura sau dorinta? Tu alegi ce vrei sa faci cu si prin viata ta. Insa nu uita ca dorinta si ura au aceiasi forta, diferenta dintre ele este ca prin dorinta construiesti iar pri ura ruinezi. Alege ceea ce te reprezinta! Ura te coboara, dorinta te ridica!

SCRIITOR SI CERSETOR

Stiu, stiu, nu este o noua carte sau o noua piesa de teatru, ci este o noua experienta de viata prin care am fost nevoit sa trec. De cand cochetez cu ale scrisului am cunoscut pe cineva care sa hotarat sa ma ajute sa castig si ceva banuti din ceea ce scriu. Ne-am intalnit la Brasov, am discutat si tot am discutat, dupa care m-am apucat de treaba, a fost o provocare la care am raspuns fara nicio ezitare. Am vrut sa o vad cum este sa scrii "oficial" ca sa zic asa, si am vazut. Este frumos cand scrii si starnesti reactii ale cititorilor, unii se leaga de gramatica, altii de subiecte total opuse materialului scris iar altii te apreciaza. Toate bune si frumoase pana cand ajungi sa scrii si sa tot scrii frate, pana cand din simplu scriitoras devii in toata regula cersator al propriei munci. Detest oamenii grebla care nu fac altceva decat sa ceara de la oamenii roaba, fara a da rasplata celor ce au muncit. Imi vine sa urlu cand vad astfel de oameni care aparent se dau ca sunt oi, cand de fapt sunt lupi sau mai pe sleau profitatori. Profita de situatia materiala, financiara sau intelectuala a celorlati ca o constrangere astfel incat doar ei sa beneficieze nu si cel ce a muncit. 
Eu sunt omul care spun NU foarte rar, imi place sa ajut daca pot pe oricine, oricand si cand sunt solicitat. Cand mi se cere ceva, raspund prompt iar cand eu ajung sa cer ceva mi se raspunde cu intarziere, avand o motivatie fara credibilitate. Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa fiu cersetor al propriei munci. Mi se intampla de mult si de multe ori. Atunci cand ma implic in orice, ma implic cu trup si suflet, iar eu consider ca trebuie sa primesc daca nu cu trup si suflet macar din bunul simt. Insa cand vine vorba de bani, bunul simt lipseste cu desavarsire, fara exagerare. Cand ma confrunt cu astfel de situatii in mine are loc cel mai mare uragan de furie, insa ma linistesc pentru ca stiu ca daca ma enervez nu-mi fac rau decat mie. Furia este fireasca atunci cand o stapanesti dar este anormala atunci cand te stapaneste. Cunosc oarecum persoana si stiu ca starea mea agitata nu ar fi decat un motiv de ras, asa ca mai bine scriitor si cersetor decat razbunator si un om fara scrupule. Asa se intampla cu oamenii care aleg calea ratiunii si atitudinii pasnice. Oamenii cu o atitudine profitatoare sunt oamenii care duc mai departe drama familiei lor. Fiecare om are o drama, insa diferenta intre oameni, o face atitudinea acestuia in fata dramei. Nu am facut in viata mea un rau sau nu as face, pentru ca stiu cum este sa ti se faca rau fara vre-un motiv.

A fi om depinde de fiecare, insa atunci cand ai sansa sa faci un bine si iei decizia de a face rau acelei persoane, pe care pana la urma urmei, tu ai abordat-o, nu demonstreaza decat slabiciunea si frica cu care te lupti in interiorul tau. Din aceasta experienta am invatat sa fiu mai responsabil, sa vad dincolo de atitudine si sa-mi gasesc echilibru interior astfel incat sa nu raman afectat. Conteaza ca din fiecare drama prin care trecem, noi sa stapanim situatia ci nu invers.