Intorcandu-ma cu 20 de ani in urma, imi aduc aminte cu mare drag de momentele fericite pe care scoala si colegii mi le ofereau, in ciuda situatiei tensionate de acasa. La 7 ani am fost dat la scoala. Eram un bobocel invinetit mai tot timpul iar durerea imi era luata de unicile momente petrecute alaturi de doamna invatatoare care ne invata sa citim, sa scriem si sa socotim. Nu intelegeam eu prea bine care este rolul meu la scoala insa incet dar sigur realizam ca sunt in competitie constructiva cu ai mei colegi pentru a fi primul in clasa. Desi eram un copil infiat, izolat pana la 6 ani in orfelinat, am fost adoptat si pana sa fiu dat la scoala citeam si scriam destul de bine in comparatie cu ceilalti prichindei, asta datorita interesului acordat din partea mamei de a ma recupera si de a ma aduce la nivelul celorlalti colegi. Mama s-a tinut de educatia mea printre ploaia de pumni si injuraturi ai tatului meu ce ne invinetea pe amandoi. Pana in clasa a 4-a am fost premiant si modelul clasei. Doamna invatatoare mi-a fost mama ale cifrelor si literelor. Nu am sa uit niciodata zambetul si vocea sa angelica care ma facea fericit in fiecare dimineata la scoala. Chiar si atunci cand uitam sa-mi fac temele sau nu invatam poezia, invatatoarea era cea care ma intelegea si ma ajuta sa trec mai usor peste momentele grele din viata si familia mea.
Scoala, datorita conflictelor in familie, imi era de multe ori cel mai bun refugiu, acolo am invatat sa zambesc, sa ma bucur si sa fiu apreciat. Scoala ma ajutat enorm sa-mi dezvolt abilitatile creative, de comunicare si acolo am invatat ce inseamna si ce este copilaria. Cu toti eram din medii diferite insa ne unea un loc, SCOALA si INVATATOAREA. Eram prea mici ca sa facem diferente si sa ne dispretuim. Ori de cate ori ne certam, nu tinea mult si ne impacam ca si copii. Zburdam de bucurie atunci cand in carnet erau numai note mari. Scoala m-a invatat si m-a ajutat sa fiu un om mare. Am invatat importanta acesteia in viata mea, insa mama a fost cea care m-a ajutat mult. Mama si scoala mi-au fost parintii mei, au stiut sa ma asculte, sa ma inteleaga si sa-mi de-a valoare, incredere si respect. Viitorul meu acum este unul fericit pentru ca totul a inceput in scoala. Multumesc mamei, invatatoarei si profesorilor pe care i-am avut si ii am ca m-au ajutat sa fiu si sa gandesc ca un om mare.
Viitorul meu a inceput in scoala, lasa si viitorul copiilor tai sa inceapa in scoala. Scoala este dreptul la educatie, dreptul la copilarie. Sustine si tu aceasta campanie donand pe http://sustineunicef.ro
-ro.png)
