Praf, moloz si strigate, asta sa vazut si sa auzit in ultima vreme in orasul Haiti. Adulti si copii prinsi printre daramaturi, striga cu ultima suflare dupa ajutor, oamenii sar in intampinare de a-i ajuta. Unii mor altii traiesc, raniti dar in viata, copii fara parinti sau parinti fara copii. Este o imagine aproape apocaliptica care a inspaimantat intreaga lume. Sunt imagini macabre in care vezi copii raniti si adulti incercand sa se salveze din ghearele de beton si fier ce i-au prins. Cu ultima ruga sa mai traisca sau sa-si mai gasesca persoana iubita, printre lacrimi si disperare apar in regim de urgenta ajutoare din toate colturile lumii. Este greu sa traiesti momentele acelea din timpul si dupa cutremur.
Mii de morti si raniti a lasat cutremurul in urma sa. Cat despre pagubele materiale nici nu mai vine vorba. Orasul Haiti este acum o ruina. Un cutremur cu magtitudinea de 7 grade pe scara Richter in care imaginile il descriu cel mai bine si cel mai dureros. Iar in aplauze erau scosi supravietuitorii dintre molozuri si placi de beton.
Oamenii strig si plang. Au ramas fara casa si fara masa, fara haine si hrana cea de toate zilele. Au nevoie de ajutorul nostru, de omenia noastra si implicarea la alinarea suferintelor fizice si psihice. Haiti nu era un oras bogat, era un oras in care oamenii traiau decent si curat. In care linistea si ciripitul pasarilor isi spuneau cuvantul. Totul sa sfarsit pana cand un cutremur a facut ravagii materiale si umane. Imi este greu si imposibil sa privesc acele imagini facute in urma calamnitatii. Ma doare sa vad cum altii acum nu mai au nimic si pe nimeni.
Traim pentru viata, dragoste, omenie si respect. La frumusetea, bucuria si pacea acestei lumi contribuim si coexistam fiacare prin acestea. Atunci cand nu mai traim pentru si prin frumusete, bucurie si pace ne-am distrut ratiunea si atitudinea de oameni.
Conteaza sa arati ca esti si ramai om prin tot ceea ce faci, zici si gandesti. Omanii te respecta pentru respectul pe care il arati celor din jur. Nimic nu incepe sau se termina fara noi, fie ca este rau sau bine. Fie ca ne rugam sau ne implicam pentu sinistrati, conteaza ca aducem alinare si pace in viata si sufletele acestora. Orice gest nu este de prisos. Singura recunostinta pentru sprijinul acordat pe care ne-o pot da locuitorii haitieni este un zambet. Zambetul gestul suprem al omeniei.
Conteaza sa ne unim, sa fim frati si surori la bine si la rau, indiferent de cultura, etnie, confesiune sau sex, cu totii suntem oameni. Datoria omului pe pamant este sa creeze, sa pastreze si sa promoveze pacea, dragostea si respectul.
Nimic si nimeni nu traieste decat prin si cu pace, dragoste si respect.
Sa fiti binecuvantati cu si prin faptele, cuvintele si gandurile voastre.