PSIHOLOGUL SI IMPULSIVITATEA

De curand mi-am schimbat locul de munca in speranta fireasca ca v-a fi mai bine, mai bine in sensul ca nu voi mai avea un sef atat de cicalitor chiar daca imi duceam la bun sfarsit responsabilitatile de serviciu. Era un job nou, un domeniu nou pentru mine insa care imi solicita la cote maxime atentia, asta nu era un lucru rau,din potriva sunt o persoana oribil de atenta la detalii. Detaliile m-au ajutat si ma ajuta sa cunosc mai bine oamenii si situatiile. Detaliile sunt esenta de elucidare a necunoscutului. Pentru postul care optasem aveam nevoie de avizul psihologic, in sensul ca sunt facut pentru meseria respectiva si un aviz de la medicina muncii. In urmatoarele zile am fost la un "psiholog" dezordonat si aerian in vederea examenului psihologic. Am ajuns acolo la ora programata si am ramas surprins sa vad ca de fapt dau examenul cu o persoana care mi-a distrus copilaria, familia, viata. Am avut o reactie cat se poate de originala, calma si atenta. Fara a-mi rascolii trecutul. Aceasta persoana a sfatuit-o pe mama sa inceapa o noua viata in alt oras pentru ca are sustinerea ei de prieten, insa lucrurile au stat exact invers.
Pentru mine fiecare experienta a fost un soc dar si o treapta in dezvoltarea si maturizarea mea. Revenind la povestea mea, am intrat in cabinet, m-am asezat la masa si asteptam cu un oarecare interes de curiozitate testele.Testul verifica personalitatea, atentia si memoria. Consider ca atunci cand faci un test psihologic de orice tip ar fi el, important este sa fii sincer. Daca minti in test, te minti pe tine ascuzand defectele si traumele pe care le ai. Eu nu m-am ferit sa spun ca am avut probleme si inca sunt afectat din copilarie de acestea, insa se parea ca sinceritatea mea excesiva m-a declarat psihologic in conformitate cu interpretarile acesteia ca fiind o persoana impulsiva. Da, recunosc sunt o persoana impulsiva dar cu autocontrol. Exista o impulsivitate controlabila si incontrolabila. Aceasta incadrare psihologica m-a facut inapt pentru postul respectiv, adica intr-un cuvant am pierdut un job din cauza interpretarilor gresite ale unui asa zis psiholog dezordonat cu el insusi. Testele erau clare dar interpretarea a fost gresita, din pacate eu nu pot demonstra acest lucru, psihologia pentru mine este o pasiune, o ador. Ceea ce pot sa fac este sa contest acest examen prin contraexamen la un alt psiholog mult mai profesionist, mai ordonat si mai atent la detalii dar asta imi consuma bani si timp. Timpul nu ar fi o problema, bani sunt pentru o sursa de subexistenta, iar fiecare banut cheltuit prost nu face decat sa-mi reduca hrana pana imi gasesc un alt job.
Din pacate am ajuns sa facem din totul un comert, o competitie, o promotie, facem orice numai sa iesim noi castigatori, invingatori calcand pe destinele celorlalti. Distrugem, furam, mintim, acuzam doar in favoarea noastra indiferent de mediu sau statut. Un psiholog inspira incredere si profesionalism din si prin prisma ordinii, atentiei, sinceritatii si a interpretarii corecte a testelor.
Nu etichetam oameni, nu le distrugem destinele doar ca el are o problema, o trauma peste care nu a putut trece, ca psiholog nu intarati starea de neliniste, impulsivitate si nesiguranta a clientului tau. Din potriva, empatizezi, calmezi starea interioara prin intrebari analitice ale situatiei provocatoare. Traim intr-o tara in care forta si domeniile de munca sunt extrem de reduse in mod voit si ni se pun doar anumite joburi din care nu avem ce alege si ne adaptam alegand una care fie ne place sau nu. O alegem pentru ca trebuie sa traim si sa luptam pentru visele noastre. Pe zii ce trece am ajuns sa simtim cum suntem impinsi de catre societate la extreme, ori cedam psihic ori calcam totul in picioare ca sa supravietuim. Sinceritatea, profesionalismul si valorile ajung sa fie taxate aspru prin respingere. Suntem obligati de circumstante sa mintim, sa furam, sa acuzam ca sa avem din ce trai. Ne mintim, ne vindem, ne umilim in fata altora ca sa mergem mai departe. Cu toate acestea ma straduiesc sa fiu sincer, corect si drept cu mine si ceilalti, simt ca asa voi cladii cu adevarat cariera, viata si valorile mele. Valorile, profesionalismul si prestigiul nu se cladesc pe minciuna, competitie, hotie, acuzatii si ruinari de destine. Extremele, competiile, comparatile nu fac decat sa distruga valorile, creativitatea, pasiunile, vietile oamenilor. Supravietuim sau murim sub impulsivitatea distructiva a celorlalti, a societatii care cere dar nu ofera oportunitati. Ar fi minunat daca fiecare din noi am fi impulsivi in sensul bun pentru un trai propriu mai bun fara a distruge traiul de subexistenta a celorlalti. Minciuna, prostia si comparatia nu sunt bune rasei umane. Acum ai totul, maine ai pierdut totul. Minciuna iti ia totul chiar daca iti ofera aparent totul. Fii profesionist in ceea ce faci, fii corect in ceea ce zici, fii sincer in sentimente.

OMENIE SI HOTIE

Pornind de la termenul naivitatii ca " lipsit de experiență și de prefăcătorie, simplu, natural, credul și sincer" si pana la termenul hotiei "delict constând în însușirea pe ascuns a bunurilor materiale străine; furt" este la distanta increderii incalcate. Fac parte din prima categorie si cea mai afectata si abuzata de cea de-a doua categorie, cea a hotilor, hotilor de sentimente, de bunuri sau  de impresii. Omenia presupune naivitate echilibrata iar hotia tupeu exagerat. Omenia este cladita pe incredere, respect si valoare, hotia pe lipsa acestora.

Am avut ocazia directa acum, pot sa zic, sa cunosc un infractor in carne si oase, sa-i cunosc metodoligia de aplicare a agresiunii si lipsurilor sufletesti de care a dat dovada. Care este profilul infractorului? Iata-l Ignorant, Nesimtit, Fatarnic, Rautacios, Artagos, Curios, Tacut, Orientat, Razbunator.

Acesta este profilul perfect al unui infractor care dincolo de aceasa atitudine se afla o drama si o trauma ce nu a putut fi canalizata intr-un mod mai constructiv decat ranind pe ceilalti. Naivii sunt credulii inocenti iar hotii credulii iuti. Naivii actioneaza pe baza sentimentelor, instinctelor parentale, si a tot ceea ce este mai uman, pe cand hotii actioneaza pe baza instinctului de supravietuire. Culmea este ca ambii sunt inteligenti, insa inteligenta naivilor este una creativa, constructiva, iar cea a hotilor distructiva. 

Am trait o ciudata experienta de a sta si de a cunoaste atat la propriu cat si la figurat viata si atitudinea unui hot. Acest individ parea sa aibe idealuri, scopuri si principii pentru a face din viata sa saraca una frumoasa si luxoasa. Insa profilul infractorului i se potriveste perfect. Din vorba in vorba am aflat multe despre viata lui si asta ma facut sa ma deschid cu totul in fata lui, cu casa, cu masa si patul meu. Am avut incredere intr-un om ce mai tarziu sa aratat a fi de fapt o javra ce musca mana celui care la ocrotit de frig si ia asigurat o mancare carda.

Este destul de ciudat cum in astfel de oameni carora le faci bine se trezeste o atitudine contrara. Timp de patru zile am avut ocazia sa-l studiez, sa vad cine este el cu adevarat, acest mic infractor. A actionat din lipsa afectiunii, educatiei si a abandonului de catre parintii sai. Ma regasesc in aceas postura dar asta nu ma facut sa ranesc pe nimeni, ci din contra sa mentin bucuria, respectul si increderea in ceilalti. 

Nu este usor sa nu ai parinti si sa cresti ca intr-o jungla, fara reguli si fara principii, insa autoeducatia este ca autosupravietuirea, se activeaza in cazuri de urgenta, in cazurile in care nimic nu mai ai de facut epuizand toate sursele si resursele. Intuitia imi spunea ca ceva nu este in regula insa am refuzat si am suferit ca nu mi-am ascultat vocea interioara. Cand le-am povestit prietenilor de patanie, unii au devenit solidari cu incidentul prin care am trecut iar altii m-au judecat spunand ca eu sunt de vina. Naivitatea invinge hotia, naivitatea naste omenia, ruineaza prostia. Multi mi-au spus sa-l dau pe mana politiei insa am zis ca nu, mai bine sa raspund rautatii cu omenie, sa arat ca sunt matur si ca vad in orice, o oportunitate de dezvoltare. Cu omenia nu ne nastem ci o invatam cu fiecare pas in viata.

Recunosc ca sunt de vina pentru ca sunt om, este adevarat, dar pentru asta sunt facut, nu pot sa fac ceva ce este impotriva firii mele. Legile junglei nu functioneaza la toti, ci doar la cei lipsiti de valoare, pricipii si idealuri. Visul meu este sa las ceva frumos in urma mea, nu sa distrug totul. Imi pare si nu rau pentru acest incident, sunt un om matur care invat din propriile greseli. Nu am repetat in viata mea aceeasi greseala de doua ori. Ceea ce-mi pare rau este ca nu a putu fi om in fata omeniei acest individ in care am avut incredere. C'est la vie! 

Viata merge mai departe cu bune sau rele, invinge orice bariera care iti ingradeste omenia! Nu te lasa constrans de situatii si oameni, toate sunt o cauza lipsei de incredere, valoare si respect. Arata ca poti fi om indiferent de situatie sau om!